Rammstein astia au facut un nou video(click pe link), destul de bun as zice eu. Apreciez o idee din clip, de a include poza cu James Hetfield de la Metallica in cautarea unui nou vocalist. Totusi nu vad nici un inlocuitor potrivindu-se in locul lui Till.
23 aprilie 2010
22 aprilie 2010
Balul stingatorilor de flacari
A fost sambata trecuta, Balul Pompierilor. Avand in vedere ca era intrare cu plata benevola am considerata ca merita sa trag o raita la sala de sport, locul unde se organiza festivitatea, dat fiind faptul ca nu mai fusesem de ani buni la un asemenea eveniment. Totusi nu ma simteam in starea necesara pentru a merge de unul singur asa ca am chemat si un prieten. Ajuns inaintea lui, m-am incumetat sa imi fac intrarea in sala. La poarta doi pompieri veterani te scanau cu privirea dezaprobator si acru, reluandu-si apoi starea de motaiala sorbind usor din sticla de Timisoreana la juma'. Un cantaret pletos si tuciuriu zumzaia o melodie populara in acompaniamentul lautarilor din Recas, cred ca erau de la fata locului dupa fetele plictisite pe care le afisau.
Ma intampina un cunoscut:"Cate bilete iti dau?/ Pentru ce sa-mi dai bilet? / La cocos...hai ia cateva, e un leu biletul.../ O sa iau mai incolo...". Ma indrept catre un colt al salii la tejgheaua cu bere si cremvusti, acolo alti doi cunoscuti, pompieri si ei, isi asteptau musterii. Unul e acum in clasa a 11-a iar celalalt somer. Mai toti pompierii au burta si geci de piele. Asta cu geaca de piele e un must-have la bal. Chipiu si geaca de piele. Am schimbat cateva vorbe ieftine cu amicii de la tejghea pana mi-a aparut companionul apoi, fiindca berea la bal era scumpa, am hotarat sa ne luam bautura de la magazinul din apropiere. Am fost, am luat, am bagat sticlele intr-o plasa neagra ce semana a punga pentru gunoi si ne-am returnat la bal. Am mai luat si acolo 2 doze de bere pentru a le face vanzare amicilor de la tejghea. Apare din nou amicul cu biletele la cocos, de data asta cumparam cate un bilet apoi ne asezam in tribuna, undeva in ultimul rand, de unde puteam supraveghea toata desfasurarea evenimentului.
Undeva in alt colt al salii era amplasata o roata a norocului unde se imbulzea lumea ca la urs. Desi doar 4-5 persoane participau, pe langa ei atarnau ciorchine inca vre-o 20 de sustinatori asteptand ca la castig, victoriosul sa imparta prada cu ei. Premiile erau diverse, sticle de vodca si sampanie, truse de geometrie, papusi si camioane de jucarie, sticle de suc. Chiar ne-a fost dat sa vedem unul din castigatori cum iesea cu o sticla de sampanie iar in urma lui veneau 10 simpatizanti bucurosi sa imparta licoarea cu norocosul.
Dupa ora 22 inceput sa se adune lumea, sala se umplea de grupuri care jucau hora in ritmul impus de cantareata grasa care canta undeva in tribuna, in apropierea noastra, dedicandu-le un catec celor catorva turmentati asezati pe o banca la picioarele ei. Din cand in cand cate unul scotea o bancnota de 5 sau 10 lei si i-o plasa artistei cu susta asa cum obisnuiam sa ii dau nasului de tren pe vremea liceului, cand umblam fara bilet.
Pana ne-am baut doza de bere aproape toata crema Recasului era adunata pe ringul de dans. Dupa ce ne-am mai aruncat ici si colo ochiul catre fetele venite la defilare sau doar asa in treacat, am hotarat sa plecam. Momentul a fost cum nu se poate mai bun pentru ca odata cu alcoolul urcandu-se la cap deja incepeau sa devina dragute tipele de pe ringul de dans.
Iesit la aer am fost atras de mirosul micilor ce sfaraiau in curtea scolii. Bucatarul, tot pompier cu geaca de piele ne-a facut sa mai asteptam inca 10 minute pentru a gati micii. Pustanii inca sorbeau din sticla de sampanie. In tot acest timp am cantarit posibilitatea de a pleca spre casa cu o farfurie de 7-8 mititei reci si neatinsi abandonata pe o masa langa noi.
In alta ordine de idei Duminica am descoperit ca in oraselul nostru cocalarii deja isi tuneaza scuterele cu sisteme de sonorizare puternice in asa fel incat sa se auda de la 2 strazi departare ritmul de manea. Pe sistem turbo.
Ma intampina un cunoscut:"Cate bilete iti dau?/ Pentru ce sa-mi dai bilet? / La cocos...hai ia cateva, e un leu biletul.../ O sa iau mai incolo...". Ma indrept catre un colt al salii la tejgheaua cu bere si cremvusti, acolo alti doi cunoscuti, pompieri si ei, isi asteptau musterii. Unul e acum in clasa a 11-a iar celalalt somer. Mai toti pompierii au burta si geci de piele. Asta cu geaca de piele e un must-have la bal. Chipiu si geaca de piele. Am schimbat cateva vorbe ieftine cu amicii de la tejghea pana mi-a aparut companionul apoi, fiindca berea la bal era scumpa, am hotarat sa ne luam bautura de la magazinul din apropiere. Am fost, am luat, am bagat sticlele intr-o plasa neagra ce semana a punga pentru gunoi si ne-am returnat la bal. Am mai luat si acolo 2 doze de bere pentru a le face vanzare amicilor de la tejghea. Apare din nou amicul cu biletele la cocos, de data asta cumparam cate un bilet apoi ne asezam in tribuna, undeva in ultimul rand, de unde puteam supraveghea toata desfasurarea evenimentului.
Undeva in alt colt al salii era amplasata o roata a norocului unde se imbulzea lumea ca la urs. Desi doar 4-5 persoane participau, pe langa ei atarnau ciorchine inca vre-o 20 de sustinatori asteptand ca la castig, victoriosul sa imparta prada cu ei. Premiile erau diverse, sticle de vodca si sampanie, truse de geometrie, papusi si camioane de jucarie, sticle de suc. Chiar ne-a fost dat sa vedem unul din castigatori cum iesea cu o sticla de sampanie iar in urma lui veneau 10 simpatizanti bucurosi sa imparta licoarea cu norocosul.
Dupa ora 22 inceput sa se adune lumea, sala se umplea de grupuri care jucau hora in ritmul impus de cantareata grasa care canta undeva in tribuna, in apropierea noastra, dedicandu-le un catec celor catorva turmentati asezati pe o banca la picioarele ei. Din cand in cand cate unul scotea o bancnota de 5 sau 10 lei si i-o plasa artistei cu susta asa cum obisnuiam sa ii dau nasului de tren pe vremea liceului, cand umblam fara bilet.
Pana ne-am baut doza de bere aproape toata crema Recasului era adunata pe ringul de dans. Dupa ce ne-am mai aruncat ici si colo ochiul catre fetele venite la defilare sau doar asa in treacat, am hotarat sa plecam. Momentul a fost cum nu se poate mai bun pentru ca odata cu alcoolul urcandu-se la cap deja incepeau sa devina dragute tipele de pe ringul de dans.
Iesit la aer am fost atras de mirosul micilor ce sfaraiau in curtea scolii. Bucatarul, tot pompier cu geaca de piele ne-a facut sa mai asteptam inca 10 minute pentru a gati micii. Pustanii inca sorbeau din sticla de sampanie. In tot acest timp am cantarit posibilitatea de a pleca spre casa cu o farfurie de 7-8 mititei reci si neatinsi abandonata pe o masa langa noi.
In alta ordine de idei Duminica am descoperit ca in oraselul nostru cocalarii deja isi tuneaza scuterele cu sisteme de sonorizare puternice in asa fel incat sa se auda de la 2 strazi departare ritmul de manea. Pe sistem turbo.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
