mmmm

sper sa vi se faca pofta

Drumul spre Recas City

La ora 2 eram in Cartan la ocazie, am prins repede masina. Imi faceam griji ca poate ma prinde ploaia. Aveam geaca de ploaia dar basca nu, iar papucul stang avea o crapatura in talpa. E neplacut sa umbli in frigul toamnei cu ciorapii uzi si reci.

Am iesit usor si repede din Timisoara, traficul intr-o zi de weekend nu e aglomerat, cel putin nu in timpul zilei. Soferul asculta o compilatie de muzica dance. Eu eram in dreapta iar pe bancheta din spate un barbat inalt cu burta si o femeie mica cu caciula. Au coborat in Remetea. Remetea Mare. Interesant e ca Remetea Mica e departe de cea Mare. Poate ar fi trebuit sa fie mai apropiate. Am ajuns si la pasajul de la Remetea Mare, ala peste calea ferata, la care cei de la drumuri lucreaza 7 luni pe an. Si acum era in lucru, se circula pe el doar pe un sens. Cei de pe contrasens trec pe sub pasaj, peste calea ferata, mai stau cateodata sa treaca si trenul ca el are intaietate. Atunci mai apare cate o coada de masini de cate 2-3 km si stai cate o ora asteptandu-ti randul sa treci peste sine.

Trecem prin Izvin, pustiu ca de fiecare data. La iesire poti zari deja Biserica catolica blocurile din Recas City. O simfonie de culori (vorba lui Toma) imi atrage privelistea. La intrarea in localitate, acoperisurile fostei baze C.A.P. au fost schimbate. S-a dus griul sobolan al bitumului ce acoperea magaziile. Acum totul e viu colorat. Rosu, verde, alb, albastru, galbe, rosu, verde, portocaliu si asa mai departe. Mov. Dar au ramas scandurile comuniste si roase de sobolanii gri ca si ele si ca fostul acoperis. Pe stanga , chiar inainte de placuta cu numele orasului nostru, se afla o casa noua, netencuita inca. Gri e si ea. In curte e amenajata o taraba cu pietre funerare. Astea-s albe si noi. langa ele e o taraba cu fructe. Struguri de la Recas, banane si piersici din import. Tot acolo si e si un tarc cu cateva utilaje agricole de vanzare. Tractorase, motorase. Imediat dupa placuta de intrare mai apar vre-o 15 tarabe cu struguri si acestia de la Recas, bananele lipsesc. Cateva masini sunt oprite la tarabe. Daca tot treci prin Recas e musai macar odata sa iti iei un kil de struguri cand e sezonul. Trecem si de tarabe, de benzinarie si de vulcanizare. Avem si vulcanizare in Recas. Ajungem la blocuri, colorate si izolate recent. Izolate termic. A murit cineva. In fata primului bloc oameni indoliati imbracati in negru s-au strans in jurul unui sicriu ascultand predica parintelui. Un preot nou, al doilea din oras. Am lasat in urma inmormantarea, parcul Recasuli si primaria, astfel ajung la destinatie, inainte de curba catre Lugoj. Langa politie, pompieri si caminul cultural. Ii platesc soferului drumul si cobor. Cobor pe strada mea iar in aer pluteste un iz de mici si muzica populara, e festivalul vinului la Recas. Muzica, dansul si voia buna au loc la sala de sport si in curtea scolii.