Falco(nidae)

De cand a inceput iarna, in fiecare dimineata in drumul meu spre Timisoara am putut zari la iesirea din Izvin un soim, stand pe un stalp de curent, asteptandu-si prada cu rabdare. Doar de cateva ori lipsea de la locul lui obisnuit de veghe dar si atunci il puteam zari ceva mai incolo, in zona hergheliei camuflat printre crengile maronii si uscate ale arbustilor. Mi se parea fascinant vazandu-l zburand mai ales in zilele cetoase si tacute cand ma intorceam dupamasa catre casa, de cateva ori chiar se nimerise sa-l vad prinzandu-si prada. Ieri am plecat din Recas pe la 2, am stat pe acasa ceva vreme datorita operatiei mele si uitasem de soim si de multe alte lucruri. Asezat pe scaunul din dreapta fata al masinii, am trecut de Izvin, de herghelie si de Remetea uitandu-ma pe geam dupa oameni, case si peisajul mustind de apa. De obicei asta fac in drumurile mele Recas-Timisoara si retur, privesc si meditez, nu prea imi place sa ma angajez in discutii cu soferul sau alti pasageri. Tot asa visand, deodata il zaresc, cu aripile larg deschise, planand la un metru deasupra solului. Venea din dreapta exact catre masina noastra. Soferul il vazu si el, nedumerit, dar nu se agita. Cu un ultim efort pasarea isi recalcula traseul si se inalta chiar in fata parbrizului parca privindu-ne... privindu-ma... apoi se facu nevazuta. De luni il voi zari din nou la locul obisnuit, asteptand, meditand....