Cra…Cra…
Corbul zbura…
Alerg prin padurea-necata in ceata.
Ii simt mirosul putred ce imi provoaca greata,
E-n urma mea,ma haituie-ntruna
Si calea n-o vad , ascunsa e luna
Prin norii cei grei ce par a cadea odata cu ploaia marunta
Si urletul fiarei din nou ma-nspaimanta.
Cra…Cra…
Corbu-astepta…
M-afund incet prin desisul padurii
Simt sangele-mi cugrand prin coltul gurii
Si-n pieptul meu arde o rana adanca
Ingenuncheat zac in noroi lang-o stanca;
Mocirla e rece si suflu-mi ingheata
Si totusi e bine ca sunt inca-n viata
Din nou ma ridic si-ncerc a fugi.
Doi ochi ma tintesc ca niste faclii
E fiara nebuna, din nou m-a gasit.
Nu pot sa mai lupt, sunt prea obosit
Si frica imi trece, ma simt linistit
Din man-arunc jos taiosul cutit.
Pe fiara aceasta nu vreau s-o ucid
Si ochii-i inchid…
Cra…Cra…
Corbul manca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu