Le Chef

Am intrat in bucatarie, taicemeu statea langa aragaz avand o boneta de bucatar mare si gri. Masa era plina de cratite, linguri si farfurii, o carpa imbacsita in grasime si detergent de vase astepta unsuroasa langa ele gata sa le spele, pe jos cimentul era umed si ici colo cate o urma de papuci lasase un amestec de noroi, praf si firimituri de panie. Pe foc, o oala mare albastra dadea il clocot. Ce fierbi? l-am intrebat, nu imi puteam da seama caci mirosul nu imi era cunoscut, oricum nu ma pricepeam eu intr-ale bucatariei. Aerul era imbacsit de fiertura aceea, un miros ca acela al carnii de porc pusa la fiert in cazan atunci cand pregateau ai mei carnea pentru mezeluri la taierea porcului. Imi ceru un polonic mare sa mai amestece putin in oala, apoi niste sare si piper. Scoase polonicul plin cu zeama maronie in care pluteau cateva bucatele de carne fiarta. Totusi ce e in oala? Puse capacul si mi-a spus sa mai am rabdare un minut. Carnea trebuie sa fiarba bine sa poata fi desprinsa de pe oase. Cineva striga la poarta, taicameu mi-a dat repede sortul si polonicul si porni grabit catre usa. Dupa inca 20 de secunde am stins focul si am luat capacul. Am lasat usa bucatariei deschisa sa iasa aburii ce umezeau tavanul. Am facut vant cu mana aburului ce iesea din oala si am mai invartit pentru ultima oara cu polonicul in zeama. Azi in oala avem ceva special. Matusa.