26 decembrie 2010
recolta de vara
postez cateva poze cu trandafirii de acasa care sper sa placa ochiului, din pacate aparatul meu nu e cine stie ce asa ca aceste cadre nu sunt foarte reusite(sau poate ca fotograful nu este foarte bun). oricum, vreau sa ma laud ca in fiecare vara am privilegiul de a admira si a simti mirosul acestor flori. 
23 octombrie 2010
17 octombrie 2010
Drumul spre Recas City
La ora 2 eram in Cartan la ocazie, am prins repede masina. Imi faceam griji ca poate ma prinde ploaia. Aveam geaca de ploaia dar basca nu, iar papucul stang avea o crapatura in talpa. E neplacut sa umbli in frigul toamnei cu ciorapii uzi si reci.
Am iesit usor si repede din Timisoara, traficul intr-o zi de weekend nu e aglomerat, cel putin nu in timpul zilei. Soferul asculta o compilatie de muzica dance. Eu eram in dreapta iar pe bancheta din spate un barbat inalt cu burta si o femeie mica cu caciula. Au coborat in Remetea. Remetea Mare. Interesant e ca Remetea Mica e departe de cea Mare. Poate ar fi trebuit sa fie mai apropiate. Am ajuns si la pasajul de la Remetea Mare, ala peste calea ferata, la care cei de la drumuri lucreaza 7 luni pe an. Si acum era in lucru, se circula pe el doar pe un sens. Cei de pe contrasens trec pe sub pasaj, peste calea ferata, mai stau cateodata sa treaca si trenul ca el are intaietate. Atunci mai apare cate o coada de masini de cate 2-3 km si stai cate o ora asteptandu-ti randul sa treci peste sine.
Trecem prin Izvin, pustiu ca de fiecare data. La iesire poti zari deja Biserica catolica blocurile din Recas City. O simfonie de culori (vorba lui Toma) imi atrage privelistea. La intrarea in localitate, acoperisurile fostei baze C.A.P. au fost schimbate. S-a dus griul sobolan al bitumului ce acoperea magaziile. Acum totul e viu colorat. Rosu, verde, alb, albastru, galbe, rosu, verde, portocaliu si asa mai departe. Mov. Dar au ramas scandurile comuniste si roase de sobolanii gri ca si ele si ca fostul acoperis. Pe stanga , chiar inainte de placuta cu numele orasului nostru, se afla o casa noua, netencuita inca. Gri e si ea. In curte e amenajata o taraba cu pietre funerare. Astea-s albe si noi. langa ele e o taraba cu fructe. Struguri de la Recas, banane si piersici din import. Tot acolo si e si un tarc cu cateva utilaje agricole de vanzare. Tractorase, motorase. Imediat dupa placuta de intrare mai apar vre-o 15 tarabe cu struguri si acestia de la Recas, bananele lipsesc. Cateva masini sunt oprite la tarabe. Daca tot treci prin Recas e musai macar odata sa iti iei un kil de struguri cand e sezonul. Trecem si de tarabe, de benzinarie si de vulcanizare. Avem si vulcanizare in Recas. Ajungem la blocuri, colorate si izolate recent. Izolate termic. A murit cineva. In fata primului bloc oameni indoliati imbracati in negru s-au strans in jurul unui sicriu ascultand predica parintelui. Un preot nou, al doilea din oras. Am lasat in urma inmormantarea, parcul Recasuli si primaria, astfel ajung la destinatie, inainte de curba catre Lugoj. Langa politie, pompieri si caminul cultural. Ii platesc soferului drumul si cobor. Cobor pe strada mea iar in aer pluteste un iz de mici si muzica populara, e festivalul vinului la Recas. Muzica, dansul si voia buna au loc la sala de sport si in curtea scolii.
31 iulie 2010
o altfel de harta a tarii
se pare ca roamnasii is pusi pe treaba, cel putin astia din timis...auzi domn'le sa faca ei o harta a gunoaielor. acum voi putea pasi linistit pe strada evitand sa mi se mai lipeasca vre-o guma de talpa. e utila harta asta , mai ales pt cei care au de carat gunoi si nu mai stiu pe unde sa-l arunce, daca dai de o zona aglomerata de saci de nylon si rafie, poti oricand sa studiezi harta si sa aflii noi locuri unde iti poti strecura in tufisuri gunoiul. padurea verde timisoareana inca are destul spatiu pt depozitat gunoaie iar pe campurile de la marginea drumului european parca nu se mai cultiva atat de multe pet-uri ca inainte. de abia astept "Ziua de Curăţenie Naţională", 25 septembrie 2010. :))
http://www.tion.ro/stiri/timis/articol/biciclistii-vor-cartografia-gunoaiele-din-timis/cn/news-20100730-10500827
P.S. daca nu merge linkul mai incearca de 2-3 ori
http://www.tion.ro/stiri/timis/articol/biciclistii-vor-cartografia-gunoaiele-din-timis/cn/news-20100730-10500827
P.S. daca nu merge linkul mai incearca de 2-3 ori
1 iulie 2010
cainele si james cel narcoleptic
dupa ultima iesire in oras, cand am revenit acasa la 6 dimineata si m-am trezit mai apoi pe la 8, in drumul catre recas parea ca as putea sa pic oricand si sa dorm(bine ca ma odihneam pe bancheta din spate a masinii de ocazie); cu toate ca mancasem o inghetata, 6 cremvusti si iar o inghetata asta nu m-a impiedicat sa adorm in timp ce asteptam sa fiarba cremvustii sau sa motai la calculator in incercarea de a-mi verifica mailul.
azi am dat peste ceva ce imi amitea de serile cand adormeam la comp cu fata pe tastatura.
azi am dat peste ceva ce imi amitea de serile cand adormeam la comp cu fata pe tastatura.
Asta e cainele(evident nu e negru cum nu ii place unui amic sa-l vada):
30 iunie 2010
Cea mai lunga partida...de tenis (replica la blogul lui Thian)
"După meciul din turul întîi de la Wimbledon jucat împotriva lui Nicolas Mahut, meci care a durat unsprezece ore, John Isner a fost invitat la emisiunea lui David Letterman, unde a dezvăluit zece idei la care s-a gîndit pe parcursul partidei.
10. Sunt epuizat!Cu mult umor , americanul şi-a prezentat într-un manieră ierarhizată topul celor mai trăznite gînduri pe care le-a avut pe parcursul setului decisiv care s-a încheiat după opt ore, 70-68 în favoarea sa.
9. Jucăm de atîta vreme că am şi uitat cine sunt: Isner sau Mahut?
8. Mai ştii cînd am zis că sunt epuizat? Asta era în urmă cu opt ore!
7. Mă întreb dacă voi fi praf mîine
6. Voi juca aşa pînă la 51-50 şi apoi fac break-ul
5. Mă ia somnul!
4. De ce nu am putut juca cu Federer? S-ar fi terminat totul în 15 minute!
3. Cîrcel!
2. Sincer, nu-mi mai pasă dacă înving sau pierd, vreau numai să mor!
1. Larry King (prezentator american de televiziune) a avut căsnicii care nu au durat nici cît meciul acesta."
am citat din gsp.
23 aprilie 2010
nou videoclip
Rammstein astia au facut un nou video(click pe link), destul de bun as zice eu. Apreciez o idee din clip, de a include poza cu James Hetfield de la Metallica in cautarea unui nou vocalist. Totusi nu vad nici un inlocuitor potrivindu-se in locul lui Till.
22 aprilie 2010
Balul stingatorilor de flacari
A fost sambata trecuta, Balul Pompierilor. Avand in vedere ca era intrare cu plata benevola am considerata ca merita sa trag o raita la sala de sport, locul unde se organiza festivitatea, dat fiind faptul ca nu mai fusesem de ani buni la un asemenea eveniment. Totusi nu ma simteam in starea necesara pentru a merge de unul singur asa ca am chemat si un prieten. Ajuns inaintea lui, m-am incumetat sa imi fac intrarea in sala. La poarta doi pompieri veterani te scanau cu privirea dezaprobator si acru, reluandu-si apoi starea de motaiala sorbind usor din sticla de Timisoreana la juma'. Un cantaret pletos si tuciuriu zumzaia o melodie populara in acompaniamentul lautarilor din Recas, cred ca erau de la fata locului dupa fetele plictisite pe care le afisau.
Ma intampina un cunoscut:"Cate bilete iti dau?/ Pentru ce sa-mi dai bilet? / La cocos...hai ia cateva, e un leu biletul.../ O sa iau mai incolo...". Ma indrept catre un colt al salii la tejgheaua cu bere si cremvusti, acolo alti doi cunoscuti, pompieri si ei, isi asteptau musterii. Unul e acum in clasa a 11-a iar celalalt somer. Mai toti pompierii au burta si geci de piele. Asta cu geaca de piele e un must-have la bal. Chipiu si geaca de piele. Am schimbat cateva vorbe ieftine cu amicii de la tejghea pana mi-a aparut companionul apoi, fiindca berea la bal era scumpa, am hotarat sa ne luam bautura de la magazinul din apropiere. Am fost, am luat, am bagat sticlele intr-o plasa neagra ce semana a punga pentru gunoi si ne-am returnat la bal. Am mai luat si acolo 2 doze de bere pentru a le face vanzare amicilor de la tejghea. Apare din nou amicul cu biletele la cocos, de data asta cumparam cate un bilet apoi ne asezam in tribuna, undeva in ultimul rand, de unde puteam supraveghea toata desfasurarea evenimentului.
Undeva in alt colt al salii era amplasata o roata a norocului unde se imbulzea lumea ca la urs. Desi doar 4-5 persoane participau, pe langa ei atarnau ciorchine inca vre-o 20 de sustinatori asteptand ca la castig, victoriosul sa imparta prada cu ei. Premiile erau diverse, sticle de vodca si sampanie, truse de geometrie, papusi si camioane de jucarie, sticle de suc. Chiar ne-a fost dat sa vedem unul din castigatori cum iesea cu o sticla de sampanie iar in urma lui veneau 10 simpatizanti bucurosi sa imparta licoarea cu norocosul.
Dupa ora 22 inceput sa se adune lumea, sala se umplea de grupuri care jucau hora in ritmul impus de cantareata grasa care canta undeva in tribuna, in apropierea noastra, dedicandu-le un catec celor catorva turmentati asezati pe o banca la picioarele ei. Din cand in cand cate unul scotea o bancnota de 5 sau 10 lei si i-o plasa artistei cu susta asa cum obisnuiam sa ii dau nasului de tren pe vremea liceului, cand umblam fara bilet.
Pana ne-am baut doza de bere aproape toata crema Recasului era adunata pe ringul de dans. Dupa ce ne-am mai aruncat ici si colo ochiul catre fetele venite la defilare sau doar asa in treacat, am hotarat sa plecam. Momentul a fost cum nu se poate mai bun pentru ca odata cu alcoolul urcandu-se la cap deja incepeau sa devina dragute tipele de pe ringul de dans.
Iesit la aer am fost atras de mirosul micilor ce sfaraiau in curtea scolii. Bucatarul, tot pompier cu geaca de piele ne-a facut sa mai asteptam inca 10 minute pentru a gati micii. Pustanii inca sorbeau din sticla de sampanie. In tot acest timp am cantarit posibilitatea de a pleca spre casa cu o farfurie de 7-8 mititei reci si neatinsi abandonata pe o masa langa noi.
In alta ordine de idei Duminica am descoperit ca in oraselul nostru cocalarii deja isi tuneaza scuterele cu sisteme de sonorizare puternice in asa fel incat sa se auda de la 2 strazi departare ritmul de manea. Pe sistem turbo.
Ma intampina un cunoscut:"Cate bilete iti dau?/ Pentru ce sa-mi dai bilet? / La cocos...hai ia cateva, e un leu biletul.../ O sa iau mai incolo...". Ma indrept catre un colt al salii la tejgheaua cu bere si cremvusti, acolo alti doi cunoscuti, pompieri si ei, isi asteptau musterii. Unul e acum in clasa a 11-a iar celalalt somer. Mai toti pompierii au burta si geci de piele. Asta cu geaca de piele e un must-have la bal. Chipiu si geaca de piele. Am schimbat cateva vorbe ieftine cu amicii de la tejghea pana mi-a aparut companionul apoi, fiindca berea la bal era scumpa, am hotarat sa ne luam bautura de la magazinul din apropiere. Am fost, am luat, am bagat sticlele intr-o plasa neagra ce semana a punga pentru gunoi si ne-am returnat la bal. Am mai luat si acolo 2 doze de bere pentru a le face vanzare amicilor de la tejghea. Apare din nou amicul cu biletele la cocos, de data asta cumparam cate un bilet apoi ne asezam in tribuna, undeva in ultimul rand, de unde puteam supraveghea toata desfasurarea evenimentului.
Undeva in alt colt al salii era amplasata o roata a norocului unde se imbulzea lumea ca la urs. Desi doar 4-5 persoane participau, pe langa ei atarnau ciorchine inca vre-o 20 de sustinatori asteptand ca la castig, victoriosul sa imparta prada cu ei. Premiile erau diverse, sticle de vodca si sampanie, truse de geometrie, papusi si camioane de jucarie, sticle de suc. Chiar ne-a fost dat sa vedem unul din castigatori cum iesea cu o sticla de sampanie iar in urma lui veneau 10 simpatizanti bucurosi sa imparta licoarea cu norocosul.
Dupa ora 22 inceput sa se adune lumea, sala se umplea de grupuri care jucau hora in ritmul impus de cantareata grasa care canta undeva in tribuna, in apropierea noastra, dedicandu-le un catec celor catorva turmentati asezati pe o banca la picioarele ei. Din cand in cand cate unul scotea o bancnota de 5 sau 10 lei si i-o plasa artistei cu susta asa cum obisnuiam sa ii dau nasului de tren pe vremea liceului, cand umblam fara bilet.
Pana ne-am baut doza de bere aproape toata crema Recasului era adunata pe ringul de dans. Dupa ce ne-am mai aruncat ici si colo ochiul catre fetele venite la defilare sau doar asa in treacat, am hotarat sa plecam. Momentul a fost cum nu se poate mai bun pentru ca odata cu alcoolul urcandu-se la cap deja incepeau sa devina dragute tipele de pe ringul de dans.
Iesit la aer am fost atras de mirosul micilor ce sfaraiau in curtea scolii. Bucatarul, tot pompier cu geaca de piele ne-a facut sa mai asteptam inca 10 minute pentru a gati micii. Pustanii inca sorbeau din sticla de sampanie. In tot acest timp am cantarit posibilitatea de a pleca spre casa cu o farfurie de 7-8 mititei reci si neatinsi abandonata pe o masa langa noi.
In alta ordine de idei Duminica am descoperit ca in oraselul nostru cocalarii deja isi tuneaza scuterele cu sisteme de sonorizare puternice in asa fel incat sa se auda de la 2 strazi departare ritmul de manea. Pe sistem turbo.
25 martie 2010
20 februarie 2010
Falco(nidae)
De cand a inceput iarna, in fiecare dimineata in drumul meu spre Timisoara am putut zari la iesirea din Izvin un soim, stand pe un stalp de curent, asteptandu-si prada cu rabdare. Doar de cateva ori lipsea de la locul lui obisnuit de veghe dar si atunci il puteam zari ceva mai incolo, in zona hergheliei camuflat printre crengile maronii si uscate ale arbustilor. Mi se parea fascinant vazandu-l zburand mai ales in zilele cetoase si tacute cand ma intorceam dupamasa catre casa, de cateva ori chiar se nimerise sa-l vad prinzandu-si prada. Ieri am plecat din Recas pe la 2, am stat pe acasa ceva vreme datorita operatiei mele si uitasem de soim si de multe alte lucruri. Asezat pe scaunul din dreapta fata al masinii, am trecut de Izvin, de herghelie si de Remetea uitandu-ma pe geam dupa oameni, case si peisajul mustind de apa. De obicei asta fac in drumurile mele Recas-Timisoara si retur, privesc si meditez, nu prea imi place sa ma angajez in discutii cu soferul sau alti pasageri. Tot asa visand, deodata il zaresc, cu aripile larg deschise, planand la un metru deasupra solului. Venea din dreapta exact catre masina noastra. Soferul il vazu si el, nedumerit, dar nu se agita. Cu un ultim efort pasarea isi recalcula traseul si se inalta chiar in fata parbrizului parca privindu-ne... privindu-ma... apoi se facu nevazuta. De luni il voi zari din nou la locul obisnuit, asteptand, meditand....
17 februarie 2010
Covrigi
Am trecut azi prin piata Maria, pe la 4:30 dupamasa, trebuia sa merg la cursulde legislatie dar ajunsesem cam devreme asa ca m-am plimbat putin pe acolo. Umbland asa gura casca am simtit in nari un miros placut, de aluat copt, mi-am lasat nasul sa ma conduca si am ajuns in dreptul unui mic magazin unde se faceau covrigi(si nu numai) lumea se imbulzea la coada de parca aia deschisesera pentru prima si ultima oara magazinul, am intrat in cladirea de langa (trebuia sa ii iau la taicameu un bilet de loto) si am stat acolo vre-o 5 min, am iesit cu gandul ca o sa imi iau si eu 2-3 covrigi. Nici nu am intors bine capul in directia covrigariei ca in loc sa vad 4-5 persoane la coada acum erau in jur de 15 oameni si inca mai venea lume. Mi-am pus pofta-n cui si am plecat catre sala de legislatie, in fata mea un nene avea agatati pe o funie vre-o 10 covrigi. Cred ca sunt tare buni.
P.S. vineri o sa stau si eu la coada
P.S. vineri o sa stau si eu la coada
16 februarie 2010
2 girls 1 cup
am urmarit atatea reactii la filmulet ca pana la urma m-am hotarat sa vad ce e cu el...
MARE GRESEALA... bine ca nu-s foarte sensibil
iata cateva reactii:
MARE GRESEALA... bine ca nu-s foarte sensibil
iata cateva reactii:
"politaiu" si "profa"
am vazut stirea asta si am zambit la reactia politistului(in sfarsit vad unul cu atitudine) desi m-as fi bucurat mai mult daca o imobiliza si ii punea catusele, oricum sa le fie rusine amandorura pentru comportament.
imi place cum exclama ala in fundal la palma profesoarei : "Ioi!!!"
imi place cum exclama ala in fundal la palma profesoarei : "Ioi!!!"
vorbim ca putem 2
"de atata lup, se invata a musca si oaia" - replica data lui Stefan cel Mare in filmul cu acelasi nume
"un fleac... m-au ciuruit" - asta cred o stie toata lumea
"un fleac... m-au ciuruit" - asta cred o stie toata lumea
14 februarie 2010
D-ale liceului
parca il si vad pe Harnu' razand cand vede poza... mwhahaisi mai aminteste cineva cine era fotograful? (Nicu era pensat?)
Fragmentul ursului
Te ador, adauga ursul Brun (mieros) si imbratisa stupul, in uma lui cateva albine ratacite roiau
Lingandu-se pe bot, avu senzatia ca ii lipsea ceva...
fragment din incercarea mea de a scrie o poveste...
le recomand celor ce inca se mai simt copii Winnie the Pooh( merci Diana :p)
Linii si zile
“Nula dies sine linea” (not a day without a line)
fraza asta o stiam de mic fara insa a intelege-o. imi aparuse sub forma unui desen in care un puscarias isi trasa pe zidurile celulei sub forma de linii zilele scurse
fraza asta o stiam de mic fara insa a intelege-o. imi aparuse sub forma unui desen in care un puscarias isi trasa pe zidurile celulei sub forma de linii zilele scurse
Latina
Sit mens sana in corpore sano... incerc sa urmez regula asta dar cateodata cele doua nu se inteleg. Acum am ramas fara buric
Zenism
Calul cel iute al unui ţăran a fugit de acasă. Vecinii lui au exclamat: „O, ce ghinion!”
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.
O săptămână mai târziu, calul s-a întors acasă, aducând cu el alţi zece cai sălbatici. „Ce noroc!”, au exclamat vecinii.
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.
Pe când îmblânzea caii, fiul ţăranului a fost lovit la un genunchi şi a rămas schilod. „Ce ghinion îngrozitor!”, au exclamat vecinii.
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.
O săptămână mai târziu, trimişii domnitorului au venit să recruteze oameni pentru armata acestuia. Din cauza genunchiului rănit, fiul ţăranului a fost scutit de armată. Vecinii, ai căror fii au fost luaţi cu arcanul, au exclamat: „Ce norocos eşti!”
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.
autor David Bell- Zenisme
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.
O săptămână mai târziu, calul s-a întors acasă, aducând cu el alţi zece cai sălbatici. „Ce noroc!”, au exclamat vecinii.
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.
Pe când îmblânzea caii, fiul ţăranului a fost lovit la un genunchi şi a rămas schilod. „Ce ghinion îngrozitor!”, au exclamat vecinii.
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.
O săptămână mai târziu, trimişii domnitorului au venit să recruteze oameni pentru armata acestuia. Din cauza genunchiului rănit, fiul ţăranului a fost scutit de armată. Vecinii, ai căror fii au fost luaţi cu arcanul, au exclamat: „Ce norocos eşti!”
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.
autor David Bell- Zenisme
N-am tupeu
Timiditatea - un defect al oamenilor mari, tupeul - defectul oamenilor mici. (Maurice Coyaud)
Shaolin
Asta e link-ul catre pagina noastra. Pentru iubitorii de arte martiale.
http://shaolintm.wordpress.com/
http://shaolintm.wordpress.com/
George Cosbuc - Nu te-ai priceput
Poezie cu mine
Nu te-ai priceput!
Singur tu nu mi-ai placut,
Ca eu tot fugeam de tine?
O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!
Ti-am fost draga, stiu eu bine,
Dar, sa-mi spui, tu te-ai temut.
Si eu toate le-am facut,
Ca sa poti sa-mi spui odata,
Sa ma-ntrebi: -" Ma vrei tu, fata?"
Si plangeam de suparata
Ca tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici ca-s mandra si n-am vrut
Ca s-ascult vorbele tale?
Dar de unde stii? In cale
Ti-am umblat si-n deal, si-n vale,
Si-orisiunde te-am stiut.
Zile lungi mi le-am pierdut,
Sa ma-nprietenesc cu tine;
Tu-mi umblai sfios, Sorine,
Si plangea durerea-n mine
Ca tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Am fost rea si n-as fi vrut
Sa te las, ca alta fata,
Sa ma strangi tu sarutata?
Dar m-ai intrebat vreodata?
Ma-nvingea sa te sarut
Eu pe tine! Pe-ntrecut
Chiar catam cu viclenie
Sa te fac sa-ntrebi, si mie
Mi-a fost luni intregi manie
Ca tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici ca de m-ai fi cerut
Mamei tale nora-n casa,
N-as fi vrut sa merg? E, lasa!
Ca de-o fata cui ii pasa
Nu se ia dupa parut!
De-ntrebai, ai fi vazut!
Tu sa fi-nceput iubitul,
Ca-i faceam eu ispravitul
Tu cu painea si cutitul
Mori flamand, nepriceput!
Nu te-ai priceput!
Singur tu nu mi-ai placut,
Ca eu tot fugeam de tine?
O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!
Ti-am fost draga, stiu eu bine,
Dar, sa-mi spui, tu te-ai temut.
Si eu toate le-am facut,
Ca sa poti sa-mi spui odata,
Sa ma-ntrebi: -" Ma vrei tu, fata?"
Si plangeam de suparata
Ca tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici ca-s mandra si n-am vrut
Ca s-ascult vorbele tale?
Dar de unde stii? In cale
Ti-am umblat si-n deal, si-n vale,
Si-orisiunde te-am stiut.
Zile lungi mi le-am pierdut,
Sa ma-nprietenesc cu tine;
Tu-mi umblai sfios, Sorine,
Si plangea durerea-n mine
Ca tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Am fost rea si n-as fi vrut
Sa te las, ca alta fata,
Sa ma strangi tu sarutata?
Dar m-ai intrebat vreodata?
Ma-nvingea sa te sarut
Eu pe tine! Pe-ntrecut
Chiar catam cu viclenie
Sa te fac sa-ntrebi, si mie
Mi-a fost luni intregi manie
Ca tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici ca de m-ai fi cerut
Mamei tale nora-n casa,
N-as fi vrut sa merg? E, lasa!
Ca de-o fata cui ii pasa
Nu se ia dupa parut!
De-ntrebai, ai fi vazut!
Tu sa fi-nceput iubitul,
Ca-i faceam eu ispravitul
Tu cu painea si cutitul
Mori flamand, nepriceput!
Johnny si Stargate
Am auzit melodia asta prima oara cand urmaream episodul Vegas din Stargate Atlantis, foarte bun serialul. Extarordinara vocea si melodia. Cantecul original ii apartine lui Neil Diamond dar prefer varianta lui Johnny.
vorbim ca putem
„ mai bine fa un joc de glezne” replica data de Cristi lui Nicu Negrei
„butura” - cuvant des folosit de Nicu Negrei, acum e marca inregistrata
„ooo...domnu chitu” mesajul de intampinare al lui Ruben pt Chitu
„sorinoi cacatoi” - strigatura, de obicei o auzeam in copilarie de la ceilalti copii insa mai tarziu am auzit-o si de la fata politaiului
„soriii...” - de fiecare data cand Andreea avea nevoie de ceva asa incepea discutia, inca se mai aude dar rar
„haide” - chemare folosita de taicameu de fiecare data cand stateam prea bine, menit sa irite
"doamne ajuta" - urare facuta de maicamea in diminetile cand mergeam la tren
"esti un gunoi" - la suparare taicameu ma dezmosteneste
"e ne-nsurat saracu' de el" - cei din salonul spitalului unde eram internat il compatimeau pe unul din bolnavii operati
"omfalita" - cuvantul care m-a lasat fara buric
"sa ai grija de taicatau" - sfat de la popa Emil la inmormantarea bunicii
"cine rade dupa bac rade mai bine" - nu stiu daca este exact fraza spusa de Nicu Negrei dar merita amintita, unii-si amintesc de vremea aceea
"se-nvarte roata" - am auzit asta de la un coleg nemultumit, poate fi luata ca o amenintare
"na bun..." - vorba asta o folosim de obicei cand incheiem o discutie
"zi ma prostule" - de fiecare data cand soramea avea nelamuriri
„butura” - cuvant des folosit de Nicu Negrei, acum e marca inregistrata
„ooo...domnu chitu” mesajul de intampinare al lui Ruben pt Chitu
„sorinoi cacatoi” - strigatura, de obicei o auzeam in copilarie de la ceilalti copii insa mai tarziu am auzit-o si de la fata politaiului
„soriii...” - de fiecare data cand Andreea avea nevoie de ceva asa incepea discutia, inca se mai aude dar rar
„haide” - chemare folosita de taicameu de fiecare data cand stateam prea bine, menit sa irite
"doamne ajuta" - urare facuta de maicamea in diminetile cand mergeam la tren
"esti un gunoi" - la suparare taicameu ma dezmosteneste
"e ne-nsurat saracu' de el" - cei din salonul spitalului unde eram internat il compatimeau pe unul din bolnavii operati
"omfalita" - cuvantul care m-a lasat fara buric
"sa ai grija de taicatau" - sfat de la popa Emil la inmormantarea bunicii
"cine rade dupa bac rade mai bine" - nu stiu daca este exact fraza spusa de Nicu Negrei dar merita amintita, unii-si amintesc de vremea aceea
"se-nvarte roata" - am auzit asta de la un coleg nemultumit, poate fi luata ca o amenintare
"na bun..." - vorba asta o folosim de obicei cand incheiem o discutie
"zi ma prostule" - de fiecare data cand soramea avea nelamuriri
Doroftei
am vazut de cateva ori emisiunea Mondenii de pe Prima, nu e cine stie ce dar de fiecare data savurez aparitia lui Doroftei...
Mosu' imi aminteste de relatarea excelenta a unui meci de-al sau facuta de Chitu la ora de romana. Colegii stiu de ce...
Mosu' imi aminteste de relatarea excelenta a unui meci de-al sau facuta de Chitu la ora de romana. Colegii stiu de ce...
viata de caine
cand viata imi pune o galeata roz pe cap si-mi spune sa zambesc ma mir cum inca o mai suport...
Sport.ro si banana
Am urmarit cateva din promo-urile celor de la sport.ro si mi-au lasat impresia ca noi barbatii suntem niste obsedati intr-ale urmaritului de meciuri iar femeile, in lipsa noastra, cauta sa-si aline lipsa de afectiune cum pot mai bine, cu o banana de exemplu. Aici avem 2 optiuni, ori mergem la piata si cumparam cateva kile de banane cand vrem sa urmarim un meci ori il dam dracului de meci si ne petrecem timplul cu femeia. Poate ca mai sunt si alte variante dar astea imi par cele mai simple…
In alta ordine de idei: urmaream, tot pe sport.ro, un reportaj facut cu niste fete de la Playboy. Una din ele mersese la un targ tematic Star Wars, iar in marinimia ei de a le oferi catorva tipi un handjob sau chiar blowjob cei intervievati au refuzat-o. Ciudati americanii astia…
In alta ordine de idei: urmaream, tot pe sport.ro, un reportaj facut cu niste fete de la Playboy. Una din ele mersese la un targ tematic Star Wars, iar in marinimia ei de a le oferi catorva tipi un handjob sau chiar blowjob cei intervievati au refuzat-o. Ciudati americanii astia…
Du Riechst So Gut
Asta e prima melodie a celor de la Rammstein pe care am ascultat-o. Imi aminteste de un film bun vazut recent, Perfume: The story of a Murderer, actorul din rolul principal imi pare a fi la fel ca lupii celor de la Rammstein. Cui nu-i place sa adulmece uneori in treacat parfumul placut al unei fete?
Pussy
Rammstein astia sunt geniali... Dupa numeroase clipuri si concerte vazute de unii ca socante sau vulgare acum au facut si un videoclip porno. Aici e varianta cenzurata
Click pt varianta necenzurata.
Click pt varianta necenzurata.
Le Chef
Am intrat in bucatarie, taicemeu statea langa aragaz avand o boneta de bucatar mare si gri. Masa era plina de cratite, linguri si farfurii, o carpa imbacsita in grasime si detergent de vase astepta unsuroasa langa ele gata sa le spele, pe jos cimentul era umed si ici colo cate o urma de papuci lasase un amestec de noroi, praf si firimituri de panie. Pe foc, o oala mare albastra dadea il clocot. Ce fierbi? l-am intrebat, nu imi puteam da seama caci mirosul nu imi era cunoscut, oricum nu ma pricepeam eu intr-ale bucatariei. Aerul era imbacsit de fiertura aceea, un miros ca acela al carnii de porc pusa la fiert in cazan atunci cand pregateau ai mei carnea pentru mezeluri la taierea porcului. Imi ceru un polonic mare sa mai amestece putin in oala, apoi niste sare si piper. Scoase polonicul plin cu zeama maronie in care pluteau cateva bucatele de carne fiarta. Totusi ce e in oala? Puse capacul si mi-a spus sa mai am rabdare un minut. Carnea trebuie sa fiarba bine sa poata fi desprinsa de pe oase. Cineva striga la poarta, taicameu mi-a dat repede sortul si polonicul si porni grabit catre usa. Dupa inca 20 de secunde am stins focul si am luat capacul. Am lasat usa bucatariei deschisa sa iasa aburii ce umezeau tavanul. Am facut vant cu mana aburului ce iesea din oala si am mai invartit pentru ultima oara cu polonicul in zeama. Azi in oala avem ceva special. Matusa.
Vara – de Marin Sorescu
E atat de cald, incat
Umbla descheiat la gat
Cocostarcul gat-sucit
Prin fanul abia cosit.
Sar lacustele lelite.
Cheama niste prepelite
Puii sprinteni din polog.
Merge soarele olog.
Doamne, ca incet se misca!
Trica zice-n deal din trisca.
Si-i atat de cald, incat
Umbla descheiat la gat
Cocostarcul gat-sucit
Prin fanul abia cosit.
Intretimp
As vrea sa scriu,
Dar nici macar un vers nu se-nfiripa-n capul meu.
Imi simt gandurile sufocate,
Iar inspiratia se pare ca m-a parasit demult.
O fraza-mi vine-n minte
S-apoi o uit.
Ma concentrez asupra foii goale.
Poate-mi vine o idee,
Dar nimic.
Ceva-mi blocheaza neuronii.
Sa fie oare caldura de afara?
Nu cred, e ceva, e altceva…
Incep sa cred c-am obosit,
Ca nu mai pot gandi lucid
Si-mi vine sa dau dracu’ tot,
Plec acasa,
Nu mai pot!
…Dupa
Plutesc.
Inot.
Ma scufund…doar putin…
Vreau sa ies!
Nu pot?!
Ma-nnec intr-o mare de sange
Si simt ca ma inund de sange.
Are un gust amar.
Hmm…credeam ca-i dulce.
Ma zbat ,dar in zadar.
Si totusi , o mana ma trage spre mal.
In fine ,am scapat!
Pe tarm pasesc pe trupuri sfartecate.
In urma mea e moartea si-n fata mea la fel.
Ma arde cumplit o sete si gatul mi-e uscat,
M-aplec sa beau,doar un strop imi e deajuns,
Dar e doar sange ,amar si-acesta.
Din nou vad Moartea.
Ce-i drept e doar silueta ei in apusul soarelui
Ultimul apus.
E frumoasa?!
M-apropii…
Ce-i asta?
Fata ei hada ma scarbeste
Ma reped spre ea.
Ma stie…
De mult dorea sa vin,
M-asteapta cu bratele-i deschise.
I-am vazut coasa; un cap cade…
Sangele e peste tot.
Am ucis-o…
S-a inselat!
Vanatul fiarei
Cra…Cra…
Corbul zbura…
Alerg prin padurea-necata in ceata.
Ii simt mirosul putred ce imi provoaca greata,
E-n urma mea,ma haituie-ntruna
Si calea n-o vad , ascunsa e luna
Prin norii cei grei ce par a cadea odata cu ploaia marunta
Si urletul fiarei din nou ma-nspaimanta.
Cra…Cra…
Corbu-astepta…
M-afund incet prin desisul padurii
Simt sangele-mi cugrand prin coltul gurii
Si-n pieptul meu arde o rana adanca
Ingenuncheat zac in noroi lang-o stanca;
Mocirla e rece si suflu-mi ingheata
Si totusi e bine ca sunt inca-n viata
Din nou ma ridic si-ncerc a fugi.
Doi ochi ma tintesc ca niste faclii
E fiara nebuna, din nou m-a gasit.
Nu pot sa mai lupt, sunt prea obosit
Si frica imi trece, ma simt linistit
Din man-arunc jos taiosul cutit.
Pe fiara aceasta nu vreau s-o ucid
Si ochii-i inchid…
Cra…Cra…
Corbul manca.
Potop
Afara ploua. Ploua tare. Foarte tare. Torential. E un adevarat potop. E…
Stau la masa cu sora-mea, mancam.
-Sorine! Asa-i ca tunetele se formeaza din ciocnirea placilor tectonice…
-Ceee?! Ha ha ha ha…ma prapadesc de ras
-Zi ma prostule.
-Ha ha ha ha…
-Mami uite ce prost ii! De ce nu-mi zici? Esti un prost.
-Ma cum naiba sa se formeze din…ha ha ha ha…
-Na zi-mi! Nu mai rade ca prostu…
-Lasa ca pentru un viitor fotomodel de17 ani tunetele se formeaza din placile tectonice. Ha ha ha…
-Mami!!!!…
-Multumesc pentru masa!
Plec.
Trenul si porcul
-Ce faci ?
-Nu se vede?Ma duc la tren.Ce vrei?
-Haide!
-Unde?
-Hai sa tii si tu de porc…
-Ceee?
-Da,da.Haide!
-Da ,vezi sa nu.Trebuie sa merg la scoala.
-Lasa ca mergi.Haide!
-Cum sa merg daca pierd trenu’?
-Las ca nu-l pierzi. Vii sa tii si tu putin de porc. Cat dureaza?Cinci minute.
-Tu nu-ntelegi ca pierd trenu’?
Pleaca…
-Ce faci ?
-Plec.
-Pai nu stai sa tii de porc?
-Cum adica sa tin de porc?
-Pai a zis taicatu’ sa vii sa tii si tu?
-Da’ eu trebuie sa merg la tren.
-Haide ca-ti dau o salopeta sa o iei peste haine.
-Tu nu vezi cat e ceasul ,pierd ternu’.
-Bine.
-Ciau!
-Doamne-ajuta!Sa ai grija de tine!
6:15,in douazeci de minute-s la gara.Ies afara .E frig .Plec .Nici bine nu ies pe poarta ca ma striga sora-mea din casa:
-Vezi ca trenu-i la 7:00!Rade.
Ma intorc cativa pasi ,o injur si plec,incet.
Anul 1
Ajung la faculta, habar n-am cat e ceasu’ asa ca merg jos la bar sa vad daca e cineva…
-Salut!
-Ciau!
-Ooo…Domnu’ Chitu.
-…
-Ce faci?
-Am un rahat de laborator.Voi?
-La fel.
La masa erau Ioschici, Harnu, Ruben si ,chiar daca nu ia parte la discutii, hai sa-l punem la socoteala si pe Chitu . Se fac cateva glume pe seama mea pe care incerc sa nu le bag in seama si imi continui dialogul…
-Dani,de la cat ai ore?
-De la 1.
-De la cat?
-De la 1.
-Cum naiba ? Tu faci misto?
-Sorine… Ce nu ti-e clar?
-Ba , zi dracu de la cat ai ore!
Rasete…
-Ba tu esti prost?
Ma simt iritat de rasetele si glumele lor, ma intreb ce naiba i-o fi apucat.Imi amintesc ca am ceasul la mine si ma uit sa vad cat ii ora: era 12:30. Sunt prost…
-Ce faceti diseara?
-Nu stiu.Tu ce propui ?
-Hai la o retea.Veniti?
-Nu stiu.
-Hai ca ne-ntalnim jos la 8.
-La 8? Bine.Ioschici, vii?
-Da.
-Hai ca eu trebuie sa plec.Ne-ntalnim atunci la 8.
-Da,da…
…Ora 7:45 .Ajung jos in hol, dupa ceva timp apare Harnut apoi Ioschici si Sile.
-Ciau.
-Gata,mergem?
-Alex nu mai vine?
-A zis ca daca vine ne-ntalnim la 8.
-Il asteptam atunci.
8:15.Alex nu mai vine…
-Na hai sa mergem.
-Da’ stai putin.Unde mergem totusi?
-Pai nu mergem la retea?
Si din acest moment s-au iscat discutii care nu au dus la nici un rezultat.Eu vroiam sa merg la retea, Harnut vroia orice,Ioschici n-avea chef de retea si lui Sile ii era indiferent unde mergem numai nu la retea.Ce a urmat?Ne-am plimbat aiurea, am fost la Grizly si am baut un suc, apoi dupa un mic show facut de Sile si Dani care in cele din urma l-a enervat pe Harnut am plecat sa dorm .Acum ma gandesc,oare imi sunt de folos prietenii?
Cola
-Salut!
-Salut!
-Ce faceti?Mai aveti ore?
-Nu.Mergem la pariuri.Vi si tu?
-Mai am curs la DCE… da’ poate ca vin.Cine merge?
-Numa’ eu si Ioschici.
-Pai Costea si Sile ce fac?I-am vazut si pe ei cu voi.
-Costea are nu stiu ce laborator si Sile merge acasa.
-Naspa.
-Na… si totusi nu vi?
-Mai am cursuri.
-Hai macar sa ne iei un suc.
-Da,da,vezi sa nu.
-Pai nu ai luat ceva examene sau colocvii?
-Nu.Da de ce nu luati voi un suc?
-Nu prea avem bani.
-Da, si eu parca am.
-Hai ca punem toti.
-Bine, haide.Eu pun zece mii.
-Pun si eu zece si Harnu’ ,tu-i pui pe restu.
-Da nu am decat cinci mii
-Eu mai mult de zece mii nu pot sa pun ca imi trebuie bani de ocazie.
-Da-o-n mortii masii ,iarasi sa pun eu bani mai multi.
-Lasa ca-l imprumuti pe Trifa.
-Da de ce pe Trifa ca el pune 10.000 si tu numa’ 5.
-Lasa ca vine Dan poate are el ceva bani.
-Salut!
-Salut!
-Ioschici,ai o tigara?
-Nu are.Nu vrei sa luam un suc.
-Da’ n-am nici un ban la mine.
-Cum naiba ma’ Dane ,iarasi n-ai bani. Mai bine du-te…
-Lasa Dane ca te-mprumuta Ioschici cu 10.000.
-Cum sa ma-mprumute?
-Ia banii numa si du-te ia un cola.
-Da’ de ce sa merg eu?Trimite-l pe Trifa.
-Da’ tu esti singurul fara bani.
-Da-i Ioscici banii sa ia un cola…
Dupa ceva timp Dan revine cu sucul.
-Ba Harnut ,da’ ia stai.Tu iarasi nu ai pus nici un ban.
-Cum nu .Am avut 5.000.
-Care 5.000 ca sucu o fost 33.000 si tu ai pus numai 3.000 ca eu ,Trifa si Dan am pus fiecare cate 10.000…
Prosti
Stau afara pe banca.Il vad pe Grasu trcand cu bicicleta.
-Cooosmiiinnnn,baaaaaaa!Ba da ce surd mai ii si asta .Salut!
-Salut!
-Ce naiba ma, mai spala-te si tu-n urechi. Esti chior?
-Ce vrei? Ma grabesc.
-Unde dracu’ mergi?
-La vara-mea…
Grasu se departeaza dand de zor din pedale.Apare Coniac:
-Te-ai uitat?
-Cum sa nu.
-Ai vazut ce i-o dat.
-Ti-am spus eu ca-i fain.
-Da-l omoara?
-Da ma,pai ce naiba,l-am vazut la niemti.
-Oricum ii super.
-Da.
-Unde o mers Grasu’?
-La vara-sa sa-i dea limbi.
-Da-l naibii de castor…
Radem amandoi.Pe strada apar doua tipe.Le stiu dupa fete dar habar n-am cum le cheama.Il intreb pe Coniac.
-Cine-s astea?
-Cine?Curvele astea doua?Habar n-am.
Stam si le privim cum trec.De undeva apare si Armin.
-Frumoasooo…O noapte de sex…Cu tine…Sexiii….Fac iu…Iubireeeee!
-Ba Armin,da-te-n mortii matii…Mars acasa…
-Ce vrei?…Hai ne batem…
Ma ridic si ii dau doua palmi.
-Baaa…v-omor pe toti…va tai gatu’…Apoi urmeaza niste injuraturi tipice pentru el ,cam greu de reprodus dar oricum ceva legat de mame si dumnezei.
Eu si Coniac stam si radem.
-Erau bune alea doua,zice Coniac.
-Aia blonda era un pic mai naspa da’ mergea si ea odata…
-Numa’ odata?!
-Da’ ce cur avea bruneta … Ba Armin ,date-n mata ,ce dracu strigi dupa ele .Esti prost?
-Va bat ma .Va bat pe amandoi.Hai,esti tare?Hai fraiere…Hai ne batem…
Coniac a inceput sa se enerveze.
-Ba nu ma fa sa ma ridic ca te pocnesc…
-Hai sa te vad.
-Ba Armin ,termina…
Era prea tarziu sa mai intervin.Armin il lovise deja pe Coniac in spate.Atata i-a trebuit.Ridicandu-se de pe banca ,Coniac ii aplica cativa pumni in stomac apoi il tranteste pe jos.
-Bllllllleeeeeeeee… De la atatia nervi si dupa lovoturile lui Coniac ,Armin facu spume la gura iar apoi vomita …
Scurt
Cineva ma striga la poarta:
-Soooriiiiiiin,Soooriiiiiiin!
-Da! Vin imediat!
…
-Salut.
-Salut.Ce vrei?
-Vi la un meci?
-Nu.
-De ce ?
-Pentru ca n-am chef.
-Hai ca-ti vine cheful.
-Nu.
-Esti porc.
-Stiu.
-Hai ma la meci ca n-am cu cine juca.
-Pai nu mai vine nimeni?
-Daca nu vii tu nu vin nici astialalti.
-Da’ ce naiba, stati dupa mine de parc-as fi ceva vedeta.
-Nu ma, da’ cu cine sa joci?Nu vezi ca astia-s prosti si habar n-au sa joace.
-Da, si eu parca stiu…
-Oricum joci mai bine ca ei.
-Pai tu joci mai bine ca mine, ce mai trebuie sa vin si eu?
-Da ma,da’ fara tine n-are farmec.
-Las’ ca ai cu cine sa joci.Nu vin.
-Hai ma nu fii porc…
-Salut.
Plec inauntru.
Trezirea
-Trezeste-te…
-…
-Tu n-auzi,trezeste-te!
Aud dar nu prea-mi vine sa ma scol, totusi ii raspund dar greu:
-Ce vrei?
-Haide!
-Unde?
-Hai c-avem de lucru!
La naiba, iarasi nu ma lasa sa dorm, incerc sa gasesc o scuza ca sa mai stau in pat.
-Mi-ai adus mancare?
-Ce mancare?
-Nu stiu ,ceva… vezi tu… fa-mi ceva sa manc.
S-a dus, ce bine, acum ma pot culca la loc…
Ma trage cineva de ureche si ma enervez ,nu atat pentru acest gest cat pentru faptul ca m-a tras de urechea stanga care si asa era cam deformata.
-Ce-i?, raspund destul de nervos.
-Hai ca ti-am adus mancarea.
Ma uit la ceas si vad ca e abia 7 dimineata, ma gandesc s-o dau naibii de mancare si sa-mi vad in continuare de somn.
-Haide!
Acest ‘haide’ ma enerveaza la culme, nu gasea oare altceva cu care sa ma trezeasca decat acest indemn iritant. Si daca-mi turna pe cap o galeata de apa rece m-as fi simtit mai bine, in schmb aud acelasi ‘haide’ aproape in fiecare dimineata si asta ma scoate din sarite.Trag in gand niste injuraturi si ma ridic din pat. Ma-ntreb oare ce a facut de mancare, ma pun la masa si observ cu stupoare ca in loc de un mic-dejun sanatos cu niste legume proaspete, un ou fiert si ceva carne sau macar o cana de lapte si paine cu gem voi avea parte de
mancarea de la pranz:ciorba ,cartofi prajiti si ochiuri de oua cu carnat fript si peste toate astea e grasimea.Mi-se face greata.Ma pun totusi sa manc si mai arunc printre dinti cate o injuratura.Urasc viata asta de rahat.
Aprind televizorul, poate e ceva interesant.Nu.Doar stiri , telenovele si teleshoping.Il sting si dau drumul la radio.Ce bine ca exista muzica, simt cum ma mai calmez.
In curte urla cineva dupa mine.Ma enervez din nou .
-Ce vrei?
-Haide!
Asta pune capac la toate .
-Imediat!
Cum nu e nimeni in camera incep sa-njur din nou ,de data asta cu voce tare si dau cu pumnii in pereti pana simt ca ma mai calmez.
Ce n-am facut
Ma trezisem cu o ora mai devreme, avusesem niste zile mai grele iar somnul imi era agitat. Am sarit din pat si am deschis geamul. Era putina ceata iar aerul rece al toamnei imi racorea gandurile, parca era putin mai bine, amortisem din cauza gerului dar amintirile zilelor trecute se rasfirau. Am luat un mic dejun rapid, facusem un dus rece si am pornit catre munca.
Paseam grabit, asa cum umblam de obicei diminetile, pentru a-mi pune sangele in miscare. Incercam sa zabovesc cat mai putin la trecerile semaforizate si de obicei treceam pe rosu. Nu imi place sa astept in rand cu ceilalti. La ultima intersectie am fost nevoit sa astept ceva mai mult din cauza a doi agenti de circulatie care isi faceau veacul pe acolo. In fata mea erau 3 tineri, 2 baieti si o fata. Cei doi tipi isi purtau turul pantalonilor undeva sub fund iar peste eiaveau niste geci lungi cu gluga si puf. Imi pareau atat de ridicoli, mergand ca niste rate schioape cu pantalonii aceia. La un moment dat fata si unul din ei intrasera pe o straduta laturalnica. Privind la individul ramas in fata mea, la felul lui de a merge si la imbracamintea care o purta; de obicei nu judecam oamenii dupa cum se imbracau insa privindu-l imi simteam revenind gandurile zbuciumate de acum cateva zile iar o furie ciudata ma cuprindea. Nu era el de vina pentru gandurile mele negre si pentru starea mea iritata dar in momentul acela mi-am lasat ratiunea la o parte. I-am prins gluga tragand-o pe ochi si din spate i-am secerat picioarele, intr-o clipa a fost la pamant scotand un tipat scurt si ascutit. Mai mult nu apuca, in momentul urmator imi infipsem puternic genunchiul drept in stern, apasandu-l cu toata greutatea si tinandu-i in continuare gluga trasa l-am lovit de cateva ori in cap. Doar cativa puni au fost de ajuns ca acesta sa isi piarda cunostinta. M-am ridicat privindu-l cat de neajutorat era. Nu intervenisem nimeni sa-l ajute. Fiecare isi urma drumul, la fel am facut si eu, nu mai aveam mult pana la lucru asa ca am mai domolit pasul. Mi-am mai intors privirea odata sa vad daca se ridica, acum avea pantalonii trasi pe vine.
Tampenie
Era intr-o seara, intr-una din serile de demult cand nu faceam altceva decat sa umblu pe la prieteni sau fete, facand vizite si stand la povesti si rontait seminte. Cum stateam eu cu noua mea prietena, la poarta casei ei si ii povesteam aventurile mele din tara infloriturilor iar ea casca ochii uimita fiind de spusele mele, se auzi zgomot din curte, cainele incepu a latra (avea un caine mic schiop, paros si chior de un ochi) iar tatal ei iesi val vartej la strada. Seara fiind nu am reusit sa ii citesc pe chip vre-o expresie anume, dar din tonul cu care ma intraba: „Tu ce cauti aici?” mi-am dat seama ca omul are ceva pe suflet. Il stiam de ceva timp pe tatal fetei, fusesem acasa la ei si chiar vorbisem de cateva ori, totul parea in regula cu el. Dar sa revin la actiune. Omul parea suparat de ceva iar eu pentru a-i calma starea de spirit am incercat, calm, sa aflu ce s-a intamplat de e atat de iritat. Din pacate incercarea de a comunica verbal nu a dat roade. Tipul incepu a-mi adresa cateva injuraturi ce se vroiau a ma intimida dar fara efect. Tot calm eram si nedumerit in acelasi timp. Probabil ca acest calm al meu l-a scos di fire din moment ce s-a apropiat de mine incercand sa ma loveasca. Parca totul se desfasura cu incetinitorul. I-am vazut bratul drept tasnind catre cap si cu un gest nonsalant am ridicat umarul putin, lovitura se opri acolo. Nu m-a miscat deloc, fizic sau emotional, parea un pitic in fata mea incercand cu forta lui infima sa ma doboare cand doar cu o simpla miscare l-as fi putut pune jos. La fel de calm cum as fi discutat cu fata lui inainte sa apara el si la fel cum eram si cand a incerca sa ma loveasca am incercat din nou sa obtin o explicatie pentru comportamentul lui, din pacate nu mai puteam auzi decat injuraturi. Am asteptat calm sa se retraga in curte impreuna cu fata si am plecat catre casa. Calm.
Ca scaiul
Am rasarit la marginea unui lan de grau, printre niste maci. Dimineata imi scaldam spinii proaspeti si verzi in roua campului, ziua impungeam razele trimise de soare catre mine iar seara ramaneam privind stelele si macii adormiti. Desigur ca mai erau si altii ca mine, la fel de verzi si vigurosi, impungand aerul proaspat al diminetilor de vara timpurie, insa eu vroiam sa fiu cel care va ajunge cel mai departe, in locuri nestiute. Astfel petreceam fiecare zi din vara asteptand momentul in care voi lua drumul destinului. Dupa un timp soarele incepu a-si trimite tot mai des valurile grele de caldura, roua lipsea dimineata iar macii odata vioi si rosii devenisera acum ursuzi, lasandu-si lenesi petalele spre pamantul prafuit. In atmosfera asta nu ai cum sa rezisti atat de verde si visator asa ca m-am inchis in mine si am devenit si eu taciturn ca toti ceilalti, nu imi mai placea cerul instelat al noptii iar cantecele, neintreruptele cantece ale greiarilor imi faceau spinii sa mi se incovoaie. Tot campul devenea neincapator. Totusi intr-o dimineata, una din putinele dimineti cand soarele era ceva mai bland, sosira la marginea lanului doua tinere fete. Coborasera de pe biciclete sa isi mai traga suflul. Adierea vantului le invartea parul lung si le umfla fustele inflorite. Una din ele se aseza langa drum si isi prinse un batic, cealalta, ceva mai zvapaiata prinse a alerga un fluture ratacit prin lanul de grau, dar asta nu dura mult caci fuse atrasa de ultimii maci ramasi mai aprinsi ce stateau si ei vecini cu mine Dadu fuga ocolind locul in care ma aflam si ii rapii dintre ceilalti frati posomorati, apoi mai stransese cateva spice de grau si incepu a-si face o coronita rosie-aurie. Si-o aseza peste parul ciufulit si porni spre drum. Nepasatoare cum era acum uitase probabil sa ma ocoleasca, trecuse chiar prin mijlocul nostru iar cativa mai rai ii zgariara putin picioarele albe si fine. In clipa aceea am profitat de invalmaseala si m-am lasat dus. Ma agatase strasnic de una din infloriturile fustei si priveam fericit locul pe care-l lasam un urma. Porneam acum la drum catre necunoscut. Asa am fost purtat aproape jumatate de zi, apoi ajunsesem la marginea unui sat, fetele facusera un ultim popas acolo la umbra unor pomi. Eram atat de bucuros ca scapasem de monotonia aceea din camp incat am uitat sa ma ascund iar tepii mei o impunsera usor in pulpa. Scoase un icnet scurt, fiind prin surprindere. Prinse a se descotorosi de mine, iar eu, tinandu-ma cu toata forta, imi incovoiam tepii intr-o floare albastra din tesatura. In zadar m-am zbatut, in cateva secunde fusesem smuls si aruncat intr-un sant. Ca un scai.
primul text
Asta e unul din primele texte scrise de mine, nu am modificat aproape nimic asa ca putem spune ca e varianta bruta…enjoy
E ora 6 şi ceva. Mă trezesc. În casă e destul de cald dar totuşi parcă simt un fel de raceală, poate că e din cauza vremii de afara sau poate că simt asta din cauza frigiderului în care am dormit. Mă îmbrac şi merg să iau micul dejun. Azi îmi pregătesc ceva special: pâine cu margarină şi gem, ceai nu beau pentru că mi-e prea lene să-mi fac. După ce mănânc ies afară. Câtă linişte. Câtă pace. Totul e alb in jur, zapada domneste peste tot, chiar şi pe şlapii mei de casă pe care maică-mea mi-a luat din piaţă pentru că erau ieftini. Ud la picioare cum eram intru înapoi în casă şi mă pun în pat să mai dorm puţin…
Apare taică-meu, ”haide” mă îndeamnă el de zor bătând în geam şi arătându-mi lopata.Nu vroia sa mă bată aşa cum credeţi voi ca ar fi fost normal ci mă chema bucuros să-l ajut la curaţat zăpada. După câteva minute ies afară pregatit de acţiune, ‘action man’, iau lopata şi încep să-mi croiesc cărare prin nămeţii din curte. Taică-miu mă priveşte, râde, iăi aprinde o ţigară, îşi ia lopata în mână şi pleacă. Am rămas singur în curte. Dacă vă întrebaţi unde a mers taică-meu ei bine să ştiţi că nu s-a dus la stradă să cureţe zăpada de pe trotuar, pur si simplu s-a dus în bucătărie unde îşi poate fuma ţigara în linişte şi mă poate supraveghea aruncând câte o privire pe geam. Aşadar, singur cum eram, mă apuc să dau deoparte zăpada; binennţeles că munca mea e cam in zadar( avand in vedere faptul ca m-am enervat si nu mai am chef sa scriu).
Dau cu lopata în continuare; transpir iar transpiratia îmi îngheaţă aşa că în cele din urmă voi îngheţa şi eu. În zăpadă găsesc un şobolan pe jumătate ros, ros de curiozitate îl prind de coadă şi îl ridic, era şobolanul prins aseară de câinii mei, Didi şi Pamfil sau Tachi sau Lache sau cum naiba l-o mai fi chemând. L-am recunoscut după capul lipsă pe care i-l roasera câinii. Îl arunc în grădina şi lopaţesc mai departe. După ceva timp îmi termin treaba şi pot pleca, tot atunci îşi termină şi taicămeu ţigara şi brusc apare mam-mea care ne laudă pentru treaba buna pe care am facut-o. În timp ce taicămeu îşi asumă toate laudele pe mine m-au cam plictisit tampeniile astea ce le-am scris.Astept sa inceapa ‘interviu cu un vampir’.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
